Producătorul de gaze Black Sea Oil&Gas (BSOG), care operează proiectul Dezvoltare Gaze Naturale Midia din Marea Neagră, a atacat la Curtea de Justiție a Uniunii Europene obligația de stocare a CO2, a confirmat Oana Ijdelea, Managing Partner al Ijdelea & Asociații, pentru Financial Intelligence.
Întrebată dacă BSOG are în vedere o acțiune similară, Oana Ijdelea ne-a declarat: “Confirm că am asistat BSOG cu privire la acțiunea acestora împotriva Regulamentului Delegat și al NZIA (Net Zero Industry Act). Problemele legate de Regulamentul Delegat și NZIA sunt bine-cunoscute în industrie, până în prezent fiind depuse peste 15 acțiuni la nivelul UE. În cazul României, prin intermediul FPE, companiile au încercat să împiedice emiterea unor obligații atât de împovărătoare și imposibil de îndeplinit din punct de vedere tehnic și geologic. În opinia mea, acțiunile separate au un caracter de avertisment mai puternic, dar, în cele din urmă, Curtea ar putea reuni acțiunile legale ale entităților obligate dintr-o anumită jurisdicție, inclusiv în cazul celor românești.”
În opinia avocatei, premisele unor astfel de cerințe sunt fundamental greșite, întrucât cota fiecărei entități desemnate se bazează exclusiv pe producție, ceea ce în cazul României înseamnă că cei mai mari trei producători de gaze (Romgaz, OMVP și BSOG) trebuie să suporte 1/4 din cota totală la nivel UE. Și asta în condițiile în care emisiile acestor companii sunt marginale în comparație cu cele la nivelul UE.
Oana Ijdelea ne-a mai spus: “Uniunea dispune deja de un cadru bine stabilit pentru taxarea emisiilor de CO2 provenite din combustibilii fosili prin intermediul taxelor pe carbon, astfel încât această cerință suplimentară pentru producție, pe lângă consumul de combustibili, este nedreaptă față de România și nu este necesară. Efectul său practic este de a penaliza producția românească în favoarea importului de gaze din afara UE (Rusia sau GNL din țări terțe), cărora NZIA nu li se aplică.
De asemenea, tehnologiile pentru acest tip de proiecte nu sunt suficient de dezvoltate și testate, iar din punct de vedere geologic, zăcămintele onshore, cel puțin în România (si probabil în toate celelalte țari din UE), nu pot stoca CO2 în condiții de siguranță. În orice jurisdicție, sunt necesari mai mulți ani de studii și evaluări pentru a determina care zăcăminte și care tehnologii sunt adecvate pentru stocarea CO2 la scară largă.
Nu în ultimul rând, dacă stocarea CO2 ar fi posibilă din punct de vedere tehnic și geologic, calendarul stabilit de Regulamentul Delegat ar impune producătorilor de hidrocarburi să își închidă producția curentă pentru a îndeplini obiectivele – acest lucru este total inacceptabil pentru o țară ca România, care nu numai că este al doilea producător de gaze din UE, dar a cărei economie este puternic dependentă de industria energetică.
Și, desigur, există argumente juridice și procedurale pe care nu le voi dezvolta aici.”
Avocata a apreciat că este dificil de estimat ce se va întâmpla, deoarece se depun eforturi foarte mari pentru o informare corecta cu privire la impactul negativ și cerințele nerealiste ale acestor dispoziții: “Așadar, dar se pot întâmpla multe lucruri, inclusiv o modificare a cerințelor care ar face ca contestațiile depuse să devină irelevante.”
Conform prevederilor NZIA începând cu anul 2030 din cele 50 de milioane de tone de CO2 asumate de UE / an, a fi captate şi stocate, România are obligația de a asigura stocarea a aproximativ 9 milioane tone pe an. În ceea ce privește această obligație de stocare, numai industria cimentului are nevoie de o capacitate de stocare de aproximativ opt milioane de tone de CO2 / an, potrivit unui studiu al FPE.
BSOG, deținută de Carlyle şi BERD, este o companie independentă de energie cu sediul în România, care, ȋn calitate de Titular (70%) şi Operator, a pus ȋn producţie proiectul Dezvoltare Gaze Naturale Midia (MGD), primul proiect de dezvoltare a gazelor naturale din platoul continental românesc al Mării Negre construit în ultimii 30 de ani, acoperind 12% din necesarul de gaze al României.
